CAMBRÚRĂ s. f. arcuitură. ◊ curbură a unei piese de lemn sau a centrului unei bolți. ◊ curbura dintre călcâi și tars; bolta piciorului. (< fr. cambrure) Vezi definitia »

ELECTROLUMINESCÉNȚĂ s. f. Lumină produsă de unele substanțe sub acțiunea câmpului electric. – Din fr. électroluminescence, germ. Elektrolumineszenz. Vezi definitia »

RETINÍTĂ s.f. Inflamație a retinei. [< fr. rétinite]. Vezi definitia »

ASÍZĂ s.f. Strat orizontal de material (cărămidă, mortar etc.) în construcția unui zid. [< fr. assise]. Vezi definitia »

GLICERÍDĂ, gliceride, s. f. (Chim.) Ester alcătuit din glicerină și acizi grași, prezent în grăsimile animale și vegetale. – Din fr. glycéride. Vezi definitia »