Definita cuvantului călțun
CĂLȚÚN, călțuni, s. m. 1. (Înv. și pop.) Încălțăminte de sărbătoare (asemănătoare cu cizmele); ciorap de lână. 2. Compus: călțunul-doamnei = plantă erbacee din familia rozaceelor, înaltă de 10-15 cm, cu flori galbene cu vinișoare violete; cerențel (Geum urbanum). - Din ngr. kalstóni (după încălța).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu călțun
AUTOTÚN s. n. autovehicul de luptă blindat, fără turelă, pe șenile, cu armament de artilerie puternic. (< auto2 + tun) Vezi definitia »
AUTOIMÚN, -Ă, autoimuni, -e, adj. Care prezintă autoimunitate. ◊ Boală autoimună = boală în care leziunile și tulburările chimice sunt consecința perturbării mecanismelor de imunitate. [Pr.: a-u-to-i-] – Auto1- + imun. Vezi definitia »
A FI NEBUN a avea o lampă arsă, a avea mușchi / pitici pe creier, a-i cânta sticleții în cap, a fi într-o dungă / într-o parte, a-i fila (cuiva) o lampă, a-i lipsi o doagă. Vezi definitia »
CĂPCĂÚN, căpcăuni, s. m. Ființă fabuloasă din mitologia populară românească, închipuită cu trup de om și cu cap de câine, uneori cu două capete și cu două guri, despre care se spune că mânca oameni. ♦ Epitet dat unui om rău, crud, sălbatic. Cap1 + câine (după ngr. kinokefalos). Vezi definitia »
BRUN, -Ă, bruni, -e, adj. 1. Cafeniu-închis. ♦ (Substantivat, n.) Culoare cafeniu-închis. 2. (Despre oameni) Care are pielea negricioasă și părul negru; brunet, oacheș. – Din fr. brun. Vezi definitia »