Definita cuvantului călușel
CĂLUȘÉL, călușei, s. m. 1. Căluț (1). 2. (La pl.) Instalație alcătuită din mai mulți căișori de lemn pe care încalecă copiii și care se învârtesc în jurul unui ax, fiind suspendați de niște bârne transversale; carusel, căișori. 3. Căluț (3). 4. Căluș (6). – Cal + suf. -ușel.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu călușel
féldwebel (germ.) [bel pron. băl] (feld-we-) s. m., pl. féldwebeli Vezi definitia »
BONDOCÉL, -EÁ, bondocei, -ele, adj. Diminutiv al lui bondoc. Vezi definitia »
ANOFÉL, anofeli, adj. (În sintagma) Țânțar anofel = gen de țânțari caracterizați prin poziția lor oblică în timpul repausului și ale căror femele înțeapă oamenii și animalele; unele specii propagă malaria (Anopheles maculipennis). – Din fr. anophèle. Vezi definitia »
APÉL, apeluri, s. n. 1. Strigare (a numelor membrilor unei colectivități, spre a verifica prezența lor). ♦ Chemare adresată maselor (oral sau în scris). ♦ Cerere, rugăminte, îndemn. ◊ Expr. A face apel la cineva (sau la ceva) = a se adresa cuiva cu o rugăminte, cu o cerere. 2. ( Înv.) Acțiune făcută la o instanță judecătorească superioară, spre a obține anularea unei sentințe date de o instanță inferioară. 3. Producerea unui semnal sonor sau luminos într-un post telefonic, telegrafic sau într-o centrală telefonică. – Fr. appel. Vezi definitia »
CLOCOȚÉL, clocoței, s. m. Plantă erbacee cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia). – Cf. clocot. Vezi definitia »