Definita cuvantului căluț
CĂLÚȚ, căluți, s. m. 1. Diminutiv al lui cal; călușel (1). 2. Compus: căluț-de-mare = pește teleostean marin cu corpul de 8-10 cm, lipsit de înotătoare codală și cu capul asemănător cu cel al calului; cal-de-mare (Hippocampus hippocampus). 3. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor; călușel (3). – Cal + suf. -uț.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu căluț
strelíț (-ți), s. m. – Soldat dintr-un corp de infanterie rusă. Sl. strĕlĭcĭ (Tiktin). Sec. XVIII. Vezi definitia »
SĂTULÉȚ, sătulețe, s. n. Diminutiv al lui sat; sătuc, sătișor, săticel, sătucean. – Sat + suf. -uleț. Vezi definitia »
guíț interj. – Imită strigătul porcului. Creație expresivă, cf. coviț. – Der. guița, vb. (despre porci, a scoate strigăte), cf. bg. gucam (după Conev 57, din bg. kviči); guițătură, s. f. (guițat). După cum g(r)unguni, gurlui, gunguri înseamnă totodată „a guița” și „a gînguri”, această rădăcină expresivă trebuie să reunească ambele sensuri, cf. guț, s. m. (porumbel). Vezi definitia »
ROIBULÉȚ, -EÁȚĂ, roibuleți, -e, adj. (Adesea substantivat, m.) Diminutiv al lui roib. – Roib + suf. -uleț. Vezi definitia »
TÂRGOVÉȚ, -EÁȚĂ, târgoveți, -e, s. m. și f. (Astăzi fam.) Persoană care locuiește într-un târg (3); orășean, citadin. – Din bg. tărgovec. Vezi definitia »