Definita cuvantului căpătuire
CĂPĂTUÍRE, căpătuiri, s. f. Căpătuială. ♦ (Fam.) Căsătorie. – V. căpătui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu căpătuire
ACILÁRE s. f. reacție chimică de introducere a unui radical acil în molecula unui compus organic. (după fr. acylation) Vezi definitia »
RECULTIVÁRE s. f. complex de lucrări de îmbunătățiri funciare, de fertilizare a unui sol pentru a fi redat cultivării. (după fr. récultivation) Vezi definitia »
PODZOLIZÁRE s.f. Procesul transformării unui sol în podzol. [Var. podzolire s.f. / după fr. podzolisation]. Vezi definitia »
PLACÁRE s.f. Acțiunea de a placa și rezultatul ei; placaj. [< placa]. Vezi definitia »
AUTORIZÁRE, autorizări, s. f. Faptul de a autoriza. [Pr.: a-u-] – V. autoriza. Vezi definitia »