Definita cuvantului căpătuire
CĂPĂTUÍRE, căpătuiri, s. f. Căpătuială. ♦ (Fam.) Căsătorie. – V. căpătui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu căpătuire
DETRACTÁRE s.f. Acțiunea de a detracta; defăimare. [< detracta]. Vezi definitia »
Completare: (turc. înv. sirmali yelek) tunică scurtă prinsă cu sârmă Vezi definitia »
ALĂTURÁRE, alăturări, s. f. Acțiunea de a (se) alătura. Vezi definitia »
IMIGRÁRE, imigrări, s. f. Acțiunea de a imigra și rezultatul ei; imigrație. – V. imigra. Vezi definitia »
vâlvoáre (rar) s. f., g.-d. art. vâlvórii; pl. vâlvóri Vezi definitia »