CACOFONÍE, cacofonii, s. f. Asociație neplăcută de sunete; cacofonism. ♦ (Muz.) Suprapunere de sunete discordante; lipsă de armonie. – Din fr. cacophonie. Vezi definitia »

GENUFLEXÍE s.f. v. genuflexiune. Vezi definitia »

DISGRAFÍE s. f. 1. tulburare patologică a scrisului, deformat, ilizibil. 2. (med.) viciu de conformație a unui organ. (< fr. dysgraphie) Vezi definitia »

ENTEROCOCÍE s.f. (Med.) Stare de boală datorită infecției prin enterococ. [Gen. -iei. / < fr. entérococcie]. Vezi definitia »

ERUDÍȚIE, erudiții, s. f. Cunoaștere temeinică a uneia sau mai multor științe; cultură vastă. [Var.: (înv.) erudițiúne s. f.] – Din fr. erudition, lat. eruditio, -onis. Vezi definitia »