conțineá (-n, -út), vb. – A cuprinde, a avea în interior, a fi umplut cu. Lat. continere (sec. XIX), adaptat la conj. lui a ținea. – Der. conținut, s. n. (cuprins); continent, s. n., din fr. continent; continență, s. f.; incontinență, s. f., din fr. Vezi definitia »

PREA adv. 1. Mai mult decât (este necesar), din cale afară de..., peste măsură, extrem de..., foarte (mult). ◊ Expr. Nu (sau nici) prea = nu chiar, nu tocmai, nu foarte; potrivit. A fi prea din cale-afară (sau prea de tot) = a depăși orice limită admisă. A nu ști prea multe = a fi supărăcios, irascibil, a reacționa impulsiv; a nu ști de glumă. (Fam.) Asta e prea-prea = asta întrece măsura. Mult prea... = excesiv, exagerat. Nici prea-prea, nici foarte-foarte = așa și așa, nici bine, nici rău; potrivit; mediocru. ◊ (Ajută la formarea superlativului absolut) Nu e nici prea mult, nici prea puțin. 2. Element de compunere care înseamnă „foarte”, „peste măsură” și care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din sl. prĕ. Vezi definitia »

CĂȚEÁ, cățele, s. f. 1. Femela câinelui. 2. Epitet dat unei femei rele sau depravate. ◊ Expr. (Rar) Cățea de vreme = vreme rea, cumplită. 3. Fig. (Arg.) Mitralieră. – Lat. catella. Vezi definitia »

ÓIDEA interj. (Reg.) Hăis. ♦ (Substantivat) Stânga, partea stângă. [Acc. și: oideá] Vezi definitia »

SCÂNDUREÁ, -ÍCĂ, scândurele, s. f. Diminutiv al lui scândură; scândurice, scânduriță. – Scândură + suf. -ea, -ică. Vezi definitia »