AUTOMIȘCÁRE s.f. Mișcare care își are izvorul, cauza în însuși obiectul ce se mișcă; starea de continuă mișcare și transformare a naturii și a societății, determinată de contradicțiile interne proprii tuturor obiectelor și fenomenelor. [< auto¹- + mișcare, după rus. samodvijenie]. Vezi definitia »

CUNOÁȘTERE, cunoașteri, s. f. Acțiunea de a cunoaște și rezultatul ei. 1. Reflectare în conștiință a realității existente independent de subiectul cunoscător. ◊ Teoria cunoașterii = ramură a filosofiei care studiază posibilitatea, izvoarele, formele și legitățile cunoașterii; gnoseologie. 2. Faptul de a poseda cunoștințe, informații, date asupra unui subiect, asupra unei probleme; cunoștință (1). – V. cunoaște. Vezi definitia »

RAIONÁRE, raionări, s. f. Acțiunea de a raiona și rezultatul ei. [Pr.: ra-io-] – V. raiona. Vezi definitia »

AZORE (port AÇORES [əsorís]), arh. portughez, de origine vulcanică, în E Oc. Atlatic, format din nouă ins. mari (Sao Miguel, Terceira, Pico) și din altele mai mici; 2,24 mii km²; 254,2 mii loc. (1988). Oraș pr.: Ponta Delgada. Viticultură, plantații de ceai, batate, ananas, trestie de zahăr; culturi de tutun. Turism. Escale navale și aeriene. În 1976, A. a obținut autonomie limitată. Vezi definitia »

POLARIZÁRE s. f. 1. faptul de a (se) polariza; polarizație. 2. dezvoltare în direcții opuse a sensurilor unui cuvânt, inițial cu un singur înțeles. 3. (fil.) formare a unor termeni opuși, polari. 4. metodă terapeutică prin folosirea curentului electric de foarte joasă amplitudine, trecut prin electrozi fixați cu polul pozitiv pe arcadele orbitale, iar cu cel negativ la nivelul picioarelor. (< polariza) Vezi definitia »