STAȚIONÁRE, staționări, s. f. Faptul de a staționa; oprire. [Pr.: -ți-o-] – V. stationa. Vezi definitia »

GLORIFICÁRE s.f. Acțiunea de a glorifica și rezultatul ei; preamărire. V. beatificare. [< glorifica]. Vezi definitia »

DEFOLIÉRE, defolieri, s. f. Faptul de a defolia; defoliație. [Pr.: -li-e-] – V. defolia. Vezi definitia »

RÂCÂÍRE, râcâiri, s. f. Acțiunea de a râcâi și rezultatul ei; râcâială, râcâit, râcâitură. – V. râcâi. Vezi definitia »

TRADÚCERE s. f. acțiunea de a traduce; (concr.) scriere cuprinzând o transpunere dintr-o limbă în alta. ◊ interpretare. (< traduce) Vezi definitia »