Definita cuvantului cărătură
CĂRĂTÚRĂ, cărături, s. f. Acțiunea de a căra; transport. ♦ (Concr.) Cantitate dintr-o povară, cât se poate căra o dată (cu căruța, cu carul etc.). – Căra + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cărătură
ZÉUGMĂ s.f. (Ret.) Construcție prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se raportează decât la unul dintre cele două substantive. [< fr. , lat., gr. zeugma]. Vezi definitia »
juleală, juleli s. f. furt, hoție. Vezi definitia »
pupícnică, pupícnice, s.f. (reg.) numele unei plante. Vezi definitia »
FRANZÉLĂ, franzele, s. f. Pâine albă de formă lunguiață; jimblă. – Din ngr. frantzóla. Vezi definitia »
GÂDILĂTÚRĂ, gâdilături, s. f. Faptul de a gâdila; senzație particulară provocată cuiva prin gâdilare. [Var.: gâdilitúră s. f.] – Gâdila + suf. -ătură. Vezi definitia »