SARDÍNĂ s. f. 1. pește marin din familia clupeidelor, vorace, asemănător cu scrumbia. 2. sardea. (< fr. sardine, it. sardina) Vezi definitia »

PIPÉTĂ s. f. tub de sticlă subțiat la un capăt și cu o pompă de cauciuc la celălalt, pentru a lua și a picura o cantitate mică dintr-un lichid. (< fr. pipette) Vezi definitia »

PRÁCTICĂ, practici, s. f. 1. Practicare, p. ext. deprindere, obicei, rutină. 2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății, în primul rând spre producerea și crearea bunurilor materiale și a valorilor culturale; metodă, procedeu aplicat și verificat efectiv. ◊ Loc. adv. În practică = în mod concret, în realitate. ◊ Expr. A pune în practică = a aplica. 3. Exercitare a unei profesiuni, a unei discipline, profesare a unei științe, a unei arte. 4. Aplicare și verificare efectivă a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare. Practică pedagogică. ♦ Stagiu de perfecționare sau de dobândire a unor cunoștințe practice pe care-l face, într-o fabrică, într-o întreprindere etc., un student sau un elev. Practică de producție. 5. (Mai ales la pl.) Ceremonie, manifestare exterioară de cult. – Din germ. Praktik, fr. pratique. Vezi definitia »

flocoșíță s.f. (reg.) nume de plantă. Vezi definitia »

REMÓRCĂ s.f. 1. Vehicul fără mijloc propriu de deplasare, tras de un vehicul motor. ♦ A fi la remorca (cuiva sau a ceva) = a depinde cu totul (de cineva sau de ceva). 2. Cablu folosit pentru remorcarea unei nave, a unui șlep etc. [< fr. remorque]. Vezi definitia »