BULGÁR, -Ă, bulgari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. pl. Populație turcică, așezată la sfârșitul sec. VII în regiunea de nord-est a Bulgariei, unde, în sec. VII-IX, a fost asimilată de slavi. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Bulgariei. 3. Adj. Care aparține Bulgariei sau populației ei, privitor la Bulgaria sau la populația ei; bulgăresc. ◊ (Substantivat, f.) Limba bulgară. – Din sl. blŭgarinŭ. Vezi definitia »

TRAFALGÁR s. n. covoraș cu subiecte orientale naive. (< Trafalgar, n.pr.) Vezi definitia »

POSTTOTALITÁR, -Ă adj. care urmează unei epoci totalitare. (< post¹- + totalitar) Vezi definitia »

CRÓSSBAR s. n. Sistem de comutare prin bare comandate de relee, utilizat în telefonia automată. – Cuv. engl. Vezi definitia »

AXILÁR, -Ă, axilari, -e, adj. care se află la axilă. – Din fr. axillaire. Vezi definitia »