URMULÍȚĂ, urmulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui urmă; urmușoară, urmuță. – Urmă + suf. -uliță. Vezi definitia »

ZÚLĂ s. f. (Argou) În expr. A face zulă = A fura. (etim. controv., posib. din zulie) Vezi definitia »

CVÍNTĂ s. f. 1. (muz.) interval de cinci trepte într-o gamă diatonică. 2. acces prelungit de tuse violentă. (< it. quinta, fr. quinte) Vezi definitia »

CARBOXIHEMOGLOBÍNĂ s. f. compus stabil care se formează în sânge din oxidul de carbon și hemoglobină. (< fr. carboxyhémoglobine) Vezi definitia »

puțuitúră, puțuitúri, s.f. (reg.) 1. lustruire a încălțămintei. 2. (fig.) ceartă, dojană. Vezi definitia »