bîț interj. – Exprimă mișcarea unui corp sau a unui membru. – Var. bîța. Creație expresivă, de același tip ca fîț. – Der. bîțîi, vb. (a mișca); bîțîială, s. f. (mișcare); bîțîitoare, s. f. (codobatură); bîțan, s. m. (țînțar). Scriban pune în legătură vb. a bîțîi cu mag. biccenni „a șchiopăta”. Vezi definitia »

singuréț, -eáță, adj. (înv.; despre lucruri, locuri etc.) dosit, ferit, izolat, lăturalnic, răzleț, retras, solitar, singuratic; stingher. Vezi definitia »

TOTOLÓȚ, totoloți, s. m. Boț, cocoloș. Vezi definitia »

jbliț, jblițuri s. n. lanț de sârmă din vârful prăjinii hingherului. Vezi definitia »

FIÚȚ, fiuți, s. m. (Pop.) Fiuleț. – Fiu + suf. -uț. Vezi definitia »