VERTICÁL, -Ă, verticali, -e, adj. Care este orientat perpendicular pe un plan orizontal; care are direcția căderii corpurilor; (sens curent) care este orientat drept (în sus). ◊ Dreaptă verticală = dreaptă care unește un punct de pe pământ cu zenitul respectiv. Plan vertical = a) (Geom.) plan care trece printr-o dreaptă verticală; b) (Astron.) plan care trece prin verticala locului. ♦ (Substantivat, f.) Linie dreaptă care cade perpendicular pe un plan orizontal; direcția urmată de această linie. ◊ Verticala locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. ♦ (Substantivat, n.) Semicerc al sferei cerești care intersectează un plan determinat de verticala locului și de un astru. ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau cade drept în jos (de la înălțime). – Din fr. vertical. Vezi definitia »

Animal mitic, o gaina uriasa. Vezi definitia »

CONTUBERNÁL s. m. (la romani) 1. militar care locuia împreună cu alții în același cort. 2. sclav (bărbat sau femeie) căsătorit cu un alt sclav. (< fr. contubernale, lat. contubernalis) Vezi definitia »

COMIȚIÁL, -Ă I. adj. referitor la comiții. II. adj., s. m. f. (suferind) de epilepsie. (< fr. comitial) Vezi definitia »

ACANTOCEFÁL, acantocefali, s. m. (La pl.) Clasă de viermi paraziți nematelminți, cu o trompă retractilă înconjurată de cârlige de apărare (Acanthocephala); (și la sg.) vierme din această clasă. – Din fr. acanthocéphales. Vezi definitia »