Borștangă- TEH.-dispozitiv format dintr-o bara metalică,pe care se montează scule așchietoare sau abrazive, antrenat rotativ de o mașină unealtă(strung,bormașină,mașina de alezat etc).Utilizat pentru prelucrarea unor orificii in corpul metalic al unor piese de dimensiuni mai mari(ex.blocul motor al autoturismului.etc.) Din germ. bohr+Ștange. Vezi definitia »

poártă (pórți), s. f. – 1. Deschizătură și loc de trecere într-un loc împrejmuit. – 2. Imperiul otoman. – Mr., megl. poartă, istr. poartę. Lat. porta (Pușcariu 1347; Candrea-Dens., 1421; REW 6671), cf. it., prov., cat., port. porta, fr. porte, sp. puerta. – Der. portar (mr. purtar), s. m. (paznic; Munt., șambelan, boier însărcinat cu protocolul, cel care introduce trimișii Porții; Mold., comandantul cetății Suceava, capitala țării, șeful armatei), ar putea reprezenta direct lat. portārius (Pușcariu 1358; REW 6673); portăreasă, s. f. (femeie care păzește poarta); portărel, s. m. (înv., slujbaș domnesc subordonat marelui portar; executor judecătoresc); portărie, s. f. (meseria de portar). – Der. neol. portic, s. n., din fr. portique; portieră, s. f., din fr. portière; portal, s. n., din fr. portail. Vezi definitia »

CARIOGENÉZĂ¹ s. f. diferențiere a nucleului celular. (< fr. caryogenèse) Vezi definitia »

ÁULĂ, aule, s. f. 1. Sală mare într-o clădire publică, destinată festivităților. 2. (În orânduirea feudală) Curte domnească sau împărătească. [Pr.: a-u-] – Lat. lit. aula. Vezi definitia »

PĂUNÍȚĂ, păunițe, s. f. 1. Femela păunului; păună. 2. (Entom.; reg.) Numele mai multor specii de insecte înrudite cu libelula. [Pr.: pă-u-] – Păun + suf. -iță. Vezi definitia »