spahilár-agasí, spahilári-agasí, s.m. (înv.) comandant de spahii (cavaleriști turci). Vezi definitia »

isterisí vb. IV (înv.) a lipsi pe cineva de ceva (de un drept, privilegiu etc.); a deposeda, a despoia. Vezi definitia »

părăsí (părăsésc, părăsít), vb. – A abandona, a lăsa. Ngr. παρεάω, aorist παρεάασα (Tiktin; Candrea; Pușcariu, Lr., 261), cf. sb. parasiti „a lăsa” (după Candrea, Elemente, 408, sb. ar proveni din rom.). Uneori au fost date alte etimoane ngr.: παραιτῶ, aorist ἀπάρνησα, de unde și mr. părnăsire (Pascu; Scriban); sau πάρεμι, aorist πάρησα (Philippide, Principii, 17). – Der. părăsitură, s. f. (ou avortat); nepărăsit, adv. (fără odihnă, continuu), înv. Vezi definitia »

Si+a luat zborul Vezi definitia »

OCUPARISÍ, ocuparisesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) ocupa. – Ocupa + suf. -arisi. Vezi definitia »