TĂMÂÍȚĂ, tămâițe, s. f. Nume dat mai multor plante; a) plantă erbacee cu miros aromatic puternic și cu flori verzui dispuse într-un ciorchine la vârful tulpinii (Chenopodium ambrosioides); b) plantă cu flori verzi-gălbui, cu miros pătrunzător (Chenopodium botrys). ◊ Compus: tămâiță-de-câmp = plantă erbacee păroasă, cu flori galbene (Ajuga chamaepytis). – Tămâie + suf. -iță. Vezi definitia »

CIUCUȘOÁRĂ, ciucușoare, s. f. Nume dat mai multor plante erbacee cu tulpina și cu frunzele acoperite de peri, cu flori albe sau galbene (Alyssum). – Et. nec. Vezi definitia »

METALOFÍZICĂ s.f. Disciplină care studiază fenomenele fizice care se petrec în metale și aliaje. [Gen. -cii. / cf. fr. métallophysique]. Vezi definitia »

TECTÍTĂ s. f. Meteorit sticlos, format în cea mai mare parte din bioxid de siliciu. – Din fr. tectite. Vezi definitia »

PASÉNȚĂ s.f. v. pasiență. Vezi definitia »