RĂCULÉȚ, răculeți, s. m. 1. (Zool.) Răcușor. 2. Plantă erbacee târâtoare cu flori albe-roșietice, al cărei rizom are proprietăți diuretice și depurative (Polygonum bistorta). – Rac + suf. -uleț. Vezi definitia »

CÂRNÚȚ, -Ă, cârnuți, -e, adj. (Rar) Diminutiv al lui cârn. – Cârn + suf. -uț. Vezi definitia »

sobolúț, sobolúți, s.m. (înv.) samar mic; zibelină mică; sobolaș. Vezi definitia »

jumálț s.n. (reg., înv.) smalț. Vezi definitia »

preaotéț, preaotéți, s.m. (înv.) mare preot. Vezi definitia »