TÁBĂRĂ, tabere, s. f. 1. Loc (întărit) unde staționează trupele un timp mai îndelungat în vederea efectuării de exerciții practice pe teren cu efective de mari unități; tabie (2). ♦ Popas; etapă. 2. Așezare vremelnică în corturi. ♦ Așezare (în aer liber) pentru adăpostirea copiilor, a elevilor, a muncitorilor etc. aflați la odihnă sau a sportivilor în timpul antrenamentelor. ♦ (Sport) Cantonament. 3. Grup de care în mers sau în popas; convoi. 4. (Înv.) Oaste; p. ext. mulțime, gloată. 5. Grup de oameni opus altui grup; grupare, asociație care luptă pentru o anumită cauză. – Din sl. taborŭ. Vezi definitia »

PARAACETALDEHÍDĂ s. f. lichid incolor cu miros aromatic, obținut prin tratarea aldehidei acetice cu acid sulfuric sau acetic, în sinteze organice. (< fr. paraacétaldéhyde) Vezi definitia »

AUTOCISTÉRNĂ s. f. autovehicul cu o cisternă, în care se transportă diferite produse lichide. (< rus. avtoțisterna) Vezi definitia »

făineálă s.f. (înv.) 1. pudrare. 2. (fam.) bătaie, chelfăneală. Vezi definitia »

HIDRÚRĂ s.f. (Chim.) Combinație între hidrogen și un alt element. [< fr. hydrure]. Vezi definitia »