hogeac, hogeacuri s. n. 1. loc de tăinuire a obiectelor furate de hoți. 2. garsonieră, cameră sau apartament pus la dispoziția unor cupluri pentru întreținerea de relații sexuale. Vezi definitia »

CONÁC, conace, s. n. I. 1. Casă boierească la țară, pe o moșie. 2. Reședință a unui ispravnic sau a unui subprefect, a unui vizir sau a unui pașă; cartier oficial. II. (Înv.) 1. Loc de popas; popas. 2. Distanță de la un loc de popas la altul. 3. Interval de timp egal cu o jumătate de zi. – Din tc. konak. Vezi definitia »

OAC interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul broaștelor. [Var.: oácaca interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »

insomniác, -ă adj., s.m.f. (Cel) care suferă de insomnie; insomnios (2). (< fr. insomniaque) Vezi definitia »

pătuiác, pătuiáce, s.n. (reg.) 1. foișor, post de observație. 2. (pop.) postament de scânduri, de pari, de crengi pe niște furci sau în copaci pe care se clădește o claie de nutreț. 3. coteț construit pe pari sau într-un copac pentru păsări de curte; poiată, cotineață. 4. coteț pentru porumbei așezat pe unul sau mai mulți pari. 5. adăpost format dintr-un acoperiș susținut pe pari (la câmp, la vie, la stână). 6. (pop.) culcuș improvizat din frunze, din paie, din fân pentru dormit; pat rudimentar. Vezi definitia »