HETEROTAXÍE, heterotaxii, s. f. (Med.) Poziție anormală sau modificare a poziției unui organ anatomic. – Din fr. hétérotaxie. Vezi definitia »

PERMUTÁȚIE, permutații, s. f. Permutare. – Din fr. permutation, lat. permutatio. Vezi definitia »

URETROGRAFÍE s.f. Radiografie a uretrei cu ajutorul unei substanțe de contrast. [Gen. -iei. / < fr. urétrographie, cf. gr. ourethra – uretră, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

POLICROMÍE s.f. Procedeu de îmbinare a mai multor culori, folosit în pictură. ♦ Procedeu de imprimare a gravurilor în culori; tipar în mai multe culori. [Gen. -iei. / cf. fr. polychromie]. Vezi definitia »

MONOFTALMÍE s. f. monopsie. (< fr. monophtalmie) Vezi definitia »