Definita cuvantului ceda
CEDÁ, cedez, vb. I. 1. Tranz. A renunța (gratuit sau prin vânzare) la posesiunea asupra unui bun. ♦ (Despre persoane) A transmite un drept de creanță unei alte persoane. 2. Intranz. A da cuiva dreptate într-o discuție, a nu se mai împotrivi; a se supune; a renunța. ♦ (Sport) A se recunoaște învins (renunțând la luptă); a fi învins. 3. Intranz. (Despre boli) A scădea din intensitate, a se ameliora. 4. Intranz. (Despre lucruri) A nu rezista unei presiuni; a se încovoia; a se deforma; a se rupe. – Din fr. céder.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ceda
a-i da (cuiva) lămâița în foc expr. (er. – d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat. Vezi definitia »
BUGANDA, denumirea unui înfloritor regat african (sec. 16-19) la N de L. Victoria (azi în Uganda). Vezi definitia »
DEBORDÁ vb. I. intr. a ieși din albie, a se revărsa; a trece peste marginile unui vas prea plin. II. intr., tr. a vomita. (< fr. déborder) Vezi definitia »
TELEGHIDÁ, teleghidez, vb. I. Tranz. A dirija de la distanță mișcarea unui avion, a unui vas, a unui proiectil. – Din fr. téléguider. Vezi definitia »
comandá (cománd, comandát), vb. – A ordona, a da un ordin. – Var. (Trans.) comînda, (înv.), comenda, comend(ăl)ui, comandarisi. Fr. commander. – Der. comandă, s. f. (acțiunea de a comanda, poruncă, ordin; însărcinare; Banat, primărie; Bucov., prostituată), din germ. Kommando, înainte de pol. komenda (sec. XVIII); comenduială, s. f. (ordin), sec. XVIII; comenduire, s. f. (comandă); comandant (var. înv. comendant), s. m. (șef militar), din fr. commandant, și înainte din pol., rus. komendant, sec. XVII; comîndaș (var. comanduitor), s. m. (comandant, șef), sec. XVIII; comandor, s. m. (grad de ofițer în aviație și marină corespunzător gradului de colonel din armata terestră); comandament, s. n. (comandă, poruncă; ordin de executare), din fr. commandement; comandatură, s. f. (post de comandă, în organizarea germană de ocupație), din germ. Kommandatur; comandorie, s. f., din fr. commanderie; comandir, s. m. (înv., comandant), din rus. komandir. Cf. dubletul comînda. Vezi definitia »