COLABORAȚIONÍSM s.n. Colaborare cu dușmanul (mai ales cu naziștii în cel de-al doilea război mondial); trădare de patrie. [Pron. -ți-o-. / < fr. collaborationnisme]. Vezi definitia »

MONOLITÍSM s. n. caracter monolitic. (< fr. monolithique) Vezi definitia »

GESTALTÍSM [GHE-ȘTAL-] s. n. concepție psihologică potrivit căreia fenomenele psihice reprezintă structuri, configurații integrale, realități primordiale ireductibile la o simplă însumare a elementelor componente; configuraționism, structuralism (3). (< fr. gestaltisme) Vezi definitia »

HILOZOÍSM s. n. Teorie potrivit căreia întreaga materie ar fi vie, însuflețită, având capacitatea de a simți și de a gândi. – Din fr. hylozoïsme. Vezi definitia »

ANTIPERISTALTÍSM s. n. ansamblul mișcărilor antiperistaltice. (< fr. antiperistaltisme) Vezi definitia »