IMPÍU, -ÍE adj. (Liv.) Nepios; care disprețuiește religia. ♦ Contrar religiei. [< lat. impius, cf. fr. impie]. Vezi definitia »

carcalíu, carcalíe, s.n. (pop.) arc de nuia cu ață, cu care se taie mămăliga. Vezi definitia »

solináriu s. m. – Canal. Gr. σωληνάριον (Murnu 51). Sec. XVII, înv. Azi solinar, s. m. (par, stîlp, trunchi drept și rotund; canal, tub, conductă), care apare și în mr., cf. bg. sulinar „țurțur”, sb. sulundar „tub”. Vezi definitia »

vanádiu [diu pron. dĩu] s. n., art. vanádiul; simb. V Vezi definitia »

PARCAGÍU, parcagii, s. m. (Rar) Paznic, îngrijitor al unui parc (2).- Parc + suf. -giu. Vezi definitia »