Definita cuvantului centralist
CENTRALÍST2, -Ă, centraliști, -ste, s. m. și f. Persoană care lucrează într-o centrală (telefonică). – Centrală + suf. -ist.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu centralist
ȘANTIERÍST, -Ă s. m. f. muncitor care lucrează pe un șantier. (< șantier + -ist) Vezi definitia »
BATHURST [bæθə:st] 1. Ins. nelocuită în Arh. Arctic Canadian, între ins. Melville și ins. Cornwallis; 18,2 mii km2. Climă arctică. În NV ins., la 76º lat. N și 101º long. V, a fost localizat Polul Magnetic Nordic al Pămîntului în urma noilor calcule făcute în 1970. 2. Ins. australiană în M. Timor, în V Pen. Arnhem, separată de Australia prin str. Clarence; 2,04 mii km2. Climă și păduri ecuatoriale musonice. Slab populată. 3. Cap în America de Nord (Canada) la V de G. Amundsen, la 70º35’ lat. N și 127º53’ long. V. Vezi definitia »
NAȚIONAL-SOCIALÍST, -Ă adj. Referitor la național-socialism, propriu național-socialismului. // s.m. și f. Adept al național-socialismului; nazist. [Cf. it. nazional-socialista, fr. national-socialiste]. Vezi definitia »
COLABORAȚIONÍST, -Ă s. m. f. cel care colaborează cu dușmanul aflat pe teritoriul propriei patrii. (< fr. collaborationniste) Vezi definitia »
trist (-tă), adj. – Supărat, necăjit, deprimat; dureros. Lat. tristis, pop. tristus (Densusianu, Hlr., 141; Pușcariu 1764; REW 8918), cf. it. tristo, port. triste, prov. tritz. Este de luat în seamă pierderea cuvîntului în dialecte; și în rom. circulația populară pare limitată. Apare din sec. XVI. – Der. tristețe (var. tristeță), s. f. (amărăciune, mîhnire, îngrijorare), după it. tristezza, fr. tristesse; întrista, vb. (a mîhni, a supăra), după fr. attrister; întristăciune, s. f. (Bucov., suferință, mîhnire); întristător, adj. (care mîhnește). – Din rom. provine săs. trist. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z