rasól (-luri), s.n. – 1. Un anumit tip de carne, carne fiartă. – 2. Fel de mîncare de carne, de pește sau de legume fierte. – 3. Mîncare prost gătită, mîncare sau lucru de mîntuială. – Megl. răsol. Sl. razsolŭ „saramură” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 308; Conev 87; Graur, BL, VI, 169), cf. bg., slov. raszol. – Der. rasoli, vb. (a găti prost; a face un lucru de mîntuială); rasoleală, s.f. (mîncare prost gătită; tencuială). Vezi definitia »

TIMÓL s. n. 1. compus organic cu miros aromatic și gust pișcător, în unele uleiuri eterice, antiseptic. 2. probă de laborator pentru verificarea funcțiilor ficatului. (< fr. thymol) Vezi definitia »

cotroból s.n. sg. (reg.) tărâțele de lemn și așchiile rămase după tăiatul lemnelor; cenușa și funinginea rămase după arsul lemnelor și curățatul sobei. Vezi definitia »

SUPRAMONOPÓL s.n. Denumire dată de Lenin monopolurilor internaționale, care reprezintă înțelegeri încheiate între cele mai mari monopoluri din diferite țări cu privire la împărțirea piețelor, la prețuri, la dimensiunile producției. [< supra- + monopol]. Vezi definitia »

ocól (ocóluri), s. n. – 1. Circuit, contur, circumferință. – 2. Loc îngrădit, țarc de vite. – 3. Înconjur, întorsătură. – 4. Strîngere în turmă a vitelor. – 5. Deviație, digresiune. – 6. District judiciar. – 7. Tribunal pentru prima instanță. Sl. okolu „cerc”, din kola „roată”, cf. colb, colac (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 224; Conev 70), cf. bg. okol, mag. akol. – Der. ocoli, vb. (a da ocol, a înconjura; a se abate; a se suci; a împrejmui; a evita); din sl. okoliti, ukoliti; ocolaș, s. m. (înv., șef administrativ al unui district judiciar); ocoliș, s. n. (deviere, abatere), cf. sb., cr. okoliš „cerc”; ocolitor, adj. (care se abate de la ceva); ocolitură, s. f. (deviație); ocolnică, s. f. (înv., hotărnicie); ocoleală, s. f. (deviere). Vezi definitia »