Definita cuvantului cercetător
CERCETĂTÓR, -OÁRE, cercetători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cercetează. 2. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu cercetarea în domeniul științei sau al tehnicii; om de știință. ◊ Cercetător științific = funcție în cadrul institutelor de cercetări științifice, în laboratoare etc.; persoană care are această funcție. – Cerceta + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cercetător
SCINTILATÓR s. m. substanță în masa căreia se produc scintilații sub acțiunea razelor radioactive. (< fr. scintillateur) Vezi definitia »
RĂSUCITÓR, -OÁRE, răsucitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care răsucește firele într-o fabrică de textile sau de frânghii. – Răsuci + suf. -tor. Vezi definitia »
actór (actóri), s. m. – Artist de teatru, film etc. < Fr. acteur. – Der. actoricesc, adj. (care se referă la actori); actorie, s. f. (profesiunea de actor); actriță, s. f., după fr. actrice. Vezi definitia »
DEZINFECTÓR s. n. bazin cu soluții dezinfectante pentru accesul vehiculelor și persoanelor. (< dezinfecta + -/t/or) Vezi definitia »
CLORIZATÓR s. n. aparat pentru clorizare. (< cloriza + -tor) Vezi definitia »