ZBILȚ, zbílțuri, s. n. ~ (creație onomatopeică, care presupune ideea unei mișcări dezordonate ca cea a unei păsări sau a unui animal care se zbate pentru a se elibera dintr-o cursă; relația semantică este aceeași ca a interj. smâc cu subst. smâc = laț; pentru explicarea fonetică a interj. imitative *bâlț sau *bilț, cf. bâț, zgâlț, (go)gâlț, hâlț(a), etc.; unica explicație a etimologiei acestui cuvânt care s-a încercat să se facă până acum (din magh. bélc = cocean) este puțin probabilă) Vezi definitia »

șvaiț, -ă, adj. 1. (reg.; despre părul sau culoarea cailor; despre cai) tărcat (cu pete albe). 2. (adv.; pe lângă adjectivul „îmbrăcat”) bălțat. Vezi definitia »

vârfúț (rar) s. n. Vezi definitia »

inohodéț s.m. (reg.) cal de călărie. Vezi definitia »

MĂLÚȚ, măluțuri, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui mal; mălușor. – Mal + suf. -uț. Vezi definitia »