Definita cuvantului certăreț
CERTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, certăreți, -e, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place cearta, care caută ceartă; gâlcevitor, arțăgos. – Ceartă + suf. -ăreț.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu certăreț
ȘOPRÚȚ, șopruțuri, s. n. Diminutiv al lui șopru. [Pl. și: șopruțe] – Șopru + suf. -uț. Vezi definitia »
BÂRNÉȚ s. n. v. brâneț. Vezi definitia »
crușéț, crușéțuri, s.n. (reg.) fărâmă, bucată, drob. Vezi definitia »
CLONȚ, clonțuri, s. n. (Pop.) Cioc; plisc. ♦ Fig. Bărbie. ♦ Fig. (Fam., peior.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). – Cf. bg. kljunec. Vezi definitia »
LEUȚ1, leuți, s. m. Leușor1. – Leu1 + suf. -uț. Vezi definitia »