RENEGÁ vb. tr. a se lepăda de cineva sau ceva, a abjura; a nega, a tăgădui. (< lat. renegare) Vezi definitia »

DÉNGA s. f. gripă epidemică tropicală provocată de un virus transmis prin intermediul unui țânțar. (< fr. dengue) Vezi definitia »

OBLIGÁ vb. I. tr., refl. a (se) îndatora. ◊ a da, a lua asupră-și o sarcină, a (se) angaja. II. tr. a constrânge. (< lat. obligare, fr. obliger) Vezi definitia »

alegá² (a se ~) (a se ține de capul cuiva) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se aleágă Vezi definitia »

MEGA- Element prim de compunere savantă având sensul de „foarte mare”; (în sistemul metric) „de un milion de ori”. [ < fr. méga-, cf. gr. megas, megalos – mare]. Vezi definitia »