PERSEVERÁȚIE s. f. perseverare; (spec.) statornicie în anumite acte, gesturi sau atitudini, repetate cu încăpățânare exasperantă. (< fr. persévération, lat. perseveratio) Vezi definitia »

STAUROPLEGÍE s.f. (Med.) Paralizie încrucișată a membrelor corpului. [Gen. -iei. / < fr. stauroplégie, cf. gr. stauros – cruce, plege – lovitură]. Vezi definitia »

ZOOLOGÍE s.f. Știință care studiază animalele sub aspectul conformației, structurii, vieții și originii lor. [Gen. -iei. / < fr. zoologie, cf. gr. zoon – animal, logos – studiu]. Vezi definitia »

SECRÉȚIE s. f. 1. producerea de către celulele unui organism animal sau vegetal a unor substanțe biochimice care sunt evacuate. 2. substanța astfel produsă. (< fr. sécrétion, lat. secretio) Vezi definitia »

INTERPÚNCȚIE s.f. Punerea semnelor de repaus între cuvinte sau propoziții. [Gen. -iei. / cf. lat. interpunctio, fr. interponction]. Vezi definitia »