SEMĂNÁRE², semănări, s. f. (Înv.) Asemănare. – V. semăna². Vezi definitia »

ÎNSUȘÍRE, însușiri, s. f. 1. Acțiunea de a-și însuși și rezultatul ei. 2. Trăsătură distinctivă; caracteristică. ♦ Talent, înclinație. – V. însuși. Vezi definitia »

GRANDOÁRE s. f. însușirea de a fi grandios; măreție; strălucire, splendoare. (< fr. grandeur) Vezi definitia »

RĂZĂLUÍRE, răzăluiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a răzălui și rezultatul ei; răzăluială, răzuire. – V. răzălui. Vezi definitia »

ALINIÉRE, alinieri, s. f. Acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei. ♦ (Mil.; articulat, cu valoare de interjecție) Aliniați-vă! Refaceți alinierea ! [Pr.: -ni-e-] – V. alinia. Vezi definitia »