INIȚÍATIVĂ, inițiative, s.f. Faptul de a propune, de a organiza sau de a începe o acțiune, antrenând după sine și pe alții; însușirea celui care îndrăznește sau este dispus să întreprindă cel dintâi ceva, din îndemn propriu. ♢ Expr. Din proprie inițiativă = fără a fi indemnat sau silit de altul. – Din fr. initiative Vezi definitia »

TOPSICĂTÚRĂ, topsicături, s. f. (Pop., în descântece) Rană, mușcătură infectată, înveninată. – Din topsica + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »

ADENOLIMFOIDÍTĂ s. f. mononucleoză infecțioasă. (< fr. adénolymphoïdite) Vezi definitia »

IÁRĂ adv., conj. v. iar. Vezi definitia »

CREPDEȘÍNĂ s. f. v. crepdeșin. Vezi definitia »