VEXATÓRIU, -IE adj. ofensator, jignitor; vexant. (< fr. vexatoire) Vezi definitia »

ARTICULATÓRIU, -IE, articulatorii, adj. Care privește articularea sunetelor, care determină articularea sunetelor. – Din fr. articulatoire. Vezi definitia »

INVENTÁRIU s. n. v. inventar. Vezi definitia »

TRIÉNIU s. n. interval de trei ani. (< lat. triennium) Vezi definitia »

BÉCHIU subst. (Reg., în expr.) A nu ști (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe nici) bechiu = a nu ști (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe) nimic, nici un cuvânt, nici o boabă. – Et. nec. Vezi definitia »