BIORADIOCOMUNICÁȚIE s. f. radiocomunicație biologică. (< fr. bioradiocommunication) Vezi definitia »

HEMIFONÍE s.f. (Med.) Incapacitate de a vorbi cu voce tare. [< fr. hémiphonie]. Vezi definitia »

CITOGAMÍE s.f. (Biol.) Fuzionarea gameților în cadrul procesului de fecundație. [Gen. -iei. / cf. gr. kytos – celulă, gamos – unire]. Vezi definitia »

DENDROCLIMATOLOGÍE s.f. Metodă de studiere a climatelor din trecut, cercetând schimbările anuale ale grosimii inelelor de creștere ale arborilor. [Cf. fr. dendro-climatologie]. Vezi definitia »

ACROMÍE s.f. (Med.) Decolorare a pielii din lipsă de pigment. [Gen. -iei. / < fr. achromie, cf. gr. a – fără, chroma – culoare]. Vezi definitia »