CONCILIATÓR, -OÁRE adj. Care tinde spre un acord, spre împăcare; împăciuitor; conciliatorist. ♦ Care recurge la un compromis sau la o împăcare în fața unor divergențe principale; oportunist, împăciuitorist. // s.m. și f. Împăciuitorist. [Pron. -li-a-, / cf. fr. conciliatoire, conciliateur]. Vezi definitia »

TRANSBORDÓR, transbordoare, s. n. 1. Platformă mobilă la nivelul unei căi ferate, cu ajutorul căreia se pot trece vagoanele sau locomotivele de pe o linie pe alta (când cele două linii nu au legătură directă). 2. Navă care servește la transbordarea călătorilor sau a mărfurilor. – Din fr. transbordeur. Vezi definitia »

TRANZISTÓR, tranzistoare, s. n. 1. Semiconductor al unui circuit electric servind ca amplificator de putere. 2. Aparat de radio portativ prevăzut cu mai multe tranzistoare (1). [Pl. și: (m.) tranzistori. – Var.: transistór s. n.] – Din fr. transistor, germ. Transistor. Vezi definitia »

BLASTOFÓR s. n. 1. cordon ombilical al ovulului. 2. fir care leagă sămânța de pericarp, nutrind-o în tinerețe. 3. formațiune anatomică cu aspect de cordon. (< fr. blastophore) Vezi definitia »

ASPERSÓR s.n. Dispozitiv de irigare prin aspersiune; etalier, dispersor. [Cf. fr. aspersoir]. Vezi definitia »