DIIÁMB s. m. dipodie iambică. (< di¹- + iamb) Vezi definitia »

hadîmb (hadấmbi), s. m. – Eunuc, castrat. – Var. (înv.) hadîm. Tc. hadim (Șeineanu, III, 58; Meyer 144), cf. alb. hadëm, bg. hadum, sb. hàdum. Vezi definitia »

ROMB, romburi, s. n. Paralelogram cu toate laturile egale și unghiurile opuse egale. – Din ngr. rómbos, fr. rhombe. Vezi definitia »

APLÓMB s. n. 1. îndrăzneală, siguranță în felul de a se comporta, de a vorbi. 2. direcție verticală, verticalitate. ◊ poziție și direcție a picioarelor unui animal în raport cu pământul și cu planul median al corpului. (< fr. aplomb) Vezi definitia »

LIMB, limburi, s. n. 1. Partea lată (și verde) a frunzei, legată de ramură (sau de tulpină) prin codiță. 2. Marginea gradată a scării unui instrument topografic de măsură. 3. Navă folosită la limbare. – Din fr. limbe, germ. Limbus. Vezi definitia »