SUPERNÁVĂ s. f. navă de tonaj foarte mare. (după fr. super-navire) Vezi definitia »

PROGENITÚRĂ s.f. Vlăstar, urmaș; (la animale) pui, prăsilă. [< fr. progéniture]. Vezi definitia »

ECHIVALÉNȚĂ, echivalențe, s. f. 1. Egalitate de valoare, de semnificație, de sens; calitatea a ceea ce este echivalent. ◊ Examen de echivalență = examen pe care trebuie să-l treacă acela care cere recunoașterea, cu drepturi egale, a unei diplome (nerecunoscute de stat) sau care vrea să treacă de la un tip de școală la altul. ♦ (Log.) Raport existent între două enunțuri care sunt adevărate sau false împreună. 2. (Med.) Denumire dată unei crize de natură epileptică, care se manifestă sub altă formă decât cea convulsivă. 3. (Mat.) Relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi. – Din fr. équivalence. Vezi definitia »

hreádă s.f. (reg.) 1. locul pe unde se poate trece cu picioarele și căruța prin apă; vad. 2. vale mică. 3. pârâu. Vezi definitia »

PREPOZITÚRĂ s. f. demnitatea de prepozit (2). (< lat. praepositura) Vezi definitia »