mondír (-ruri), s. n. – Uniformă, haină militară. – Var. mundir. Fr. monture › germ. Montur, și de aici rus. mundir (Sanzewitsch 205; Tiktin; Bogrea, Dacor., I, 292; Vasmer, II, 173), cf. pol. mundur. – Der. înmundira, vb. (a se îmbrăca în uniformă). Vezi definitia »

cimitír (cimitíre), s. n. – Teren unde se îngroapă morții. – Var. (înv.) chimitir, megl. chimitiriu. It. cimiterio, și înainte (sec. XVIII și mr.) din ngr. ϰοιμητήριον. Este cuvînt folosit în Munt. și Olt. (ALR, I, 3019. Vezi definitia »

TAPÍR s. m. mamifer erbivor din zona tropicală a Asiei și a Americii, cu nasul prelungit cu o trompă scurtă, având pielea groasă și netedă. (< fr. topir) Vezi definitia »

MARTÍR, -Ă s. m. f. 1. mucenic (al bisericii). 2. cel care îndură chinuri pentru convingerile sale. (< fr., lat., gr. martyr) Vezi definitia »

vampír s. m., pl. vampíri Vezi definitia »