OMISIUNE s.f. In teoria detecției semnalului, omisiunea este una dintre cele patru categorii de răspunsuri posibile, corespunzătoare non-detecției unui semnal prezentat efectiv. In domeniul condiționării operante, omisiunea este o procedură experimentală care constă în a nu prezenta stimulul întăritor așteptat. Ocazională [?], ea produce reacții complexe, eventual o activitate operantă [?] crescută, ceea ce l-a făcut pe [?] Gray să vorbească de frustrative non-reward (non-recompensă frustrantă). Sistematică, ea corespunde stingerii. In același context al condiționării operante, omisiunea desemnează și o procedură de control experimental, care urmărește ca debitul răspunsului operant observat să fie rezultatul întaririi sale. Constă în prezentarea întăririi la subiecții de control care au omis să acționeze dispozitivul de răspuns timp de n secunde. [traducere proasta – CM] Vezi definitia »

RETROGRESIÚNE s. f. 1. mișcare în sens invers celui normal sau general. 2. (psih.) revenire la comportamente și atitudini ce țin de o perioadă depășită a dezvoltării individului. (< fr. rétrogression) Vezi definitia »

MICROREGIÚNE s. f. teritoriu restrâns în cadrul unei regiuni urbanistice. (< micro¹- + regiune) Vezi definitia »

OSTENTAȚIÚNE s. f. v. ostentație. Vezi definitia »

REPULSIÚNE s.f. v. repulsie. Vezi definitia »