FOCÁR s. n. 1. punct în care se reunesc razele luminoase emanate de o anumită sursă luminoasă și care sunt reflectate sau refractate de un sistem optic. 2. punct în care se reunesc razele vectoare ale unei curbe. 3. parte a unei mașini, a unui aparat sau a unei instalații de încălzit în care se produce arderea combustibilului. 4. (fig.) centru, loc unde se strâng și de unde se răspândesc anumite idei, influențe etc. 5. centru al unui proces inflamator; loc din care se răspândește o anumită boală. (după fr. foyer) Vezi definitia »

BOSCHETÁR, -Ă, boschetari, -e s. m. și f. Persoană fără adăpost, care doarme prin parcuri; vagabond. ◊ (Peior.) Persoană cu apucături dubioase. – Din boschet + suf. -ar. Vezi definitia »

CHIOAR, veche cetate situată în aproprierea rîului Lăpuș, menționată pentru prima dată în 1368, dar cu o existență anterioară. Apanaj al voievozilor români din Maramureș și și centru de district din Transilvania medievală. Cetatea și-a perdut din importanță în sec. 18, căzînd treptat în ruină. Numită și Cetatea de Piatră. Vezi definitia »

ELECTUÁR s.n. Preparat farmaceutic cu aspect de pastă, obținut prin amestecarea unei pudre cu miere de albine. [Pron. -tu-ar. / cf. fr. électuaire]. Vezi definitia »

CRONICÁR s.m. 1. Autor de cronici și de letopisețe. 2. Ziarist, colaborator la un ziar, la o revistă, care redactează cronici (2). [Cf. fr. chroniqueur]. Vezi definitia »