Definita cuvantului chită
CHÍTĂ, chite, s. f. (Reg.) 1. Mănunchi de flori, de frunze etc. 2. Mănunchi format din douăsprezece fuioare de in sau de cânepă. – Din scr. kita, ucr. kyta.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu chită
NEEFICIÉNȚĂ, neeficiențe, s. f. Lipsă de eficiență, ineficacitate. [Pr.: -fi-ci-cn-] – Ne- + eficiență. Vezi definitia »
tîmplă (-le), s. f. – Moalele capului, moiște. – Megl. timbă. Lat. tĕmpla, prin confuzia tĕmpus „tîmplă” cu templum (Pușcariu 1730; REW 8635; Tiktin), cf. it. tempia, sicil. tèmpula, prov. templa, v. fr. temple. Pentru tempus „tîmplă”, cf. Benvenisti, Mélanges Vendryes, Paris 1950, p. 56. Uz general. mai puțin în V țării (ALR, I, 13). În Trans. se folosește uneori timpuri „pentru tîmplă”, der. normal de la tĕmpus, tĕmpǒra (Lacea, Dacor., II, 625). Vezi definitia »
MILÍMĂ s. f. Monedă divizionară în Tunisia (a mia parte dintr-un dinar). (din tunis. millime < arab. mallim < fr. millième = miime < v. fr. milisme < lat. mīllēsimus = miime < mīlle = mie) [MW, AHDEL] Vezi definitia »
rocádă (-de), s.f. – Mutare combinată la șah. Germ. Rockade (Candrea), sau mai curînd din fr. rocade. --test trimis de cata Vezi definitia »
COTANGÉNTĂ s.f. Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu tangenta trigonometrică a unghiului complementar. [< fr. cotangente]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z