HANGIOÁICĂ, hangioaice, s. f. (Rar) Hangiță. – Hangiu + suf. -oaică. Vezi definitia »

AMEȚEÁLĂ, amețeli, s. f. Stare în care omul își pierde simțul echilibrului. – Ameți + suf. -eală. Vezi definitia »

CULÁNȚĂ s. f. însușirea de a fi culant; atitudine, comportare culantă. (< germ. Kulanz) Vezi definitia »

papélcă, papélci, s.f. (reg.) 1. fată care știe să se îmbrace și să se comporte corespunzător. 2. femeie neserioasă. Vezi definitia »

FAȚÉTĂ s.f. 1. Fiecare dintre fețele mici ale unui poliedru; (spec.) fiecare dintre fețele unei pietre prețioase. 2. Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 3. Ochi cu fațetă = ochi compus al insectelor. 4. (Poligr.) Placă de fontă folosită pentru fixarea plăcilor de stereotipie. [< fr. facette, după față]. Vezi definitia »