Definita cuvantului chițibușar
CHIȚIBUȘÁR, -Ă, chițibușari, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi place să uzeze de chițibușuri, de mărunțișuri, care face mici șmecherii. 2. Persoană care dă importanță fleacurilor; persoană care caută nod în papură. – Chițibuș + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu chițibușar
ANTITRINITÁR, -Ă adj. (Bis.) Referitor la antitrinitarism. // s.m. și f. Adept al antitrinitarismului. [Cf. fr. antitrinitaire]. Vezi definitia »
FUSÁR, fusari, s. m. (Iht.) Pește de apă dulce cu corpul în formă de fus1 (I 1), de culoare galbenă-castanie, cu dungi transversale de culoare mai închisă (Aspro streber) ◊ Fusar mare = pietrar ♦ Țipar. [Var.: fusáriu, s. m.] – Fus1 + suf. -ar. Vezi definitia »
TĂBĂCÁR, tăbăcari, s. m. Muncitor specialist în tăbăcitul pieilor; tabac2, timar, argăsitor. – Tabac2 + suf. -ar. Vezi definitia »
MĂMĂLIGAR, mămăligari, s. m. 1. Persoană care mănâncă multă mămăligă. ♦ Epitet depreciativ folosit (în trecut) la adresa țăranilor. 2. Epitet depreciativ pentru un om lipsit de personalitate și de energie. – Mămăligă + suf. -ar. Vezi definitia »
MĂRGĂRITÁR, (1, 2) mărgăritare, s. n. (3, 4) s. m. 1. S. n. Boabă rotundă și tare de culoare albă-strălucitoare cu reflexe sidefii, care se formează în corpul unor scoici și care se întrebuințează ca podoabă de preț; perlă. ◊ Loc. adj. De mărgăritar = împodobit, bătut, încrustat cu mărgăritare (1). ♦ Fig. Lucru fără cusur, de mare valoare. 2. S. n. Pietriș mărunt la betoane pentru fațade, mozaicuri, pentru așternut pe alei etc. 3. S. m. (Bot.) Lăcrimioară, cerceluș. 4. S. m. Numele unei specii de vâsc care crește numai pe stejari, cu fructe în formă de bobițe galbene (Loranthus europaeus) – Din ngr. margaritári. Vezi definitia »