LÍMITĂ, limite, s. f. 1. Punct extrem, margine (a unei suprafețe, a unui obiect etc.). ♦ Tonul cel mai înalt sau cel mai profund pe care îl poate emite o voce sau un instrument. ♦ (Mat.) Valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile. 2. (În sintagma) Limită teritorială = linie care delimitează teritoriul unui stat, al unei provincii, al unei regiuni etc.; graniță, hotar. Limită silabică = locul unde se termină o silabă și începe alta în fluxul vorbirii. 3. Fig. Punct până la care pot ajunge posibilitățile, facultățile, mijloacele etc. cuiva. ◊ Limită de vârstă = vârsta până la care cineva poate ocupa în mod legal o funcție publică. – Din fr. limite, lat. limes, -itis. Vezi definitia »

DIGITALÍNĂ s.f. Principiu activ extras din frunzele de digitală, care este întrebuințat mai ales în tratamentul unor boli de inimă și ca diuretic. [< fr. digitaline]. Vezi definitia »

MONOGENÉZĂ, monogeneze, s. f. (Biol.) Reproducere directă (prin ouă sau prin ovule) cu faze de dezvoltare identice. ♦ P. ext. Punct de plecare unic al unui lucru, al unui fenomen. – Din fr. monogenèse. Vezi definitia »

PELIÓZĂ s. f. erupție purpurică. (< fr. péliose) Vezi definitia »

FÍȘĂ s.f. 1. Foaie de hârtie, bucată de carton etc. pe care se scriu însemnări, cuvinte, pe care se extrag citate etc.; foaie de carton care cuprinde datele bibliografice asupra unei cărți dintr-o bibliotecă; foaie care conține note, observații, detalii documentare. ♦ Act care cuprinde datele personale ale cuiva. ◊ Fișă de sănătate = foaie în care se trec datele în legătură cu sănătatea cuiva. 2. Ștecher. [< fr. fiche]. Vezi definitia »