OSTEOCÍT, osteocite, s. n. Celulă osoasă în stadiu matur, complet diferențiată, care prezintă numeroase prelungiri ramificate. [Pr.: -te-o-. – Var. (după alte surse) osteocită] – Din fr. ostéocyte. Vezi definitia »

schit (schituri), s. n. – Mănăstire mică izolată. Ngr. σϰήτη ‹ mgr. ἀσϰητής „ascet” (Murnu 50), prin intermediul sl. skitŭ (Tiktin; Conev 108). – Der. schitean, s. m. (călugăr care aparține unui schit). Vezi definitia »

PORTCUȚÍT s.n. Piesă a unei mașini-unelte în care se fixează unul sau mai multe cuțite în poziția dorită pentru prelucrarea pieselor. [< port- + cuțit, după fr. porte-cauteau]. Vezi definitia »

sticluít, sticluítă, adj. (reg.; despre ferestre, uși etc.) care are geamuri. Vezi definitia »

MORFOLÍT, -Ă, morfoliți, -te, adj. 1. (Despre vorbe) Îngăimat, nedeslușit. 2. (Despre obiecte) Terfelit, stricat. – V. morfoli. Vezi definitia »