ONCOGÉN, -Ă, oncogeni, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Med.) Cancerigen. 2. S. f. Genă anormală care antrenează modificări de natură canceroasă. – Din fr. oncogène. Vezi definitia »

HOLOCÉN, -Ă adj., s. n. (din) ultima epocă a cuaternarului, care se continuă până azi; aluviu; actual (II). (< fr. holocène) Vezi definitia »

TERATOGÉN, -Ă adj. care produce malformații congenitale. (< fr. thératogène) Vezi definitia »

TRUDGEN TRÁDGEN/ s. n. stil de înot printr-o mișcare de tracțiune alternativă a brațelor și prin lovirea în foarfecă a picioarelor, corpul alunecând pe aceeași parte. (< fr., engl. trudgen) Vezi definitia »

ARSÉN (< germ.) s. n. Element chimic (As; nr. at. 33, m. at. 74,92) semimetalic. În combinații funcționează în stările de valență 3 și 5. A. și majoritatea combinațiilor sale sînt toxice (doza mortală 0,1 -0,3 g). Este folosit în aliaje pentru mărirea durității. A fost descoperit în 1250 de Albertus Magnus. Vezi definitia »