buríc (-ce), s. n. – 1. Ombilic. – 2. Vîrful degetului. – 3. Centru. – Mr., megl., istr. buric. Lat. umbĭlῑcus (Pușcariu 240; REW 9045; Candrea-Dens., 200; DAR), prin intermediul unei forme asimilate *umbŭlῑcus, în care prima parte s-a simțit probabil ca art. indef., cf. it. belico, (um)bilico; cf. și prov. ombelic, embelic, fr. nombril, sp. ombligo, port. umbigo. Sandfeld 36 leagă în mod inexplicabil sensul de „centru” cu gr. ὀμφαλός, ca și cum nu ar fi o extindere normală și generală a sensului primitiv al cuvîntului. Der. buricat, adj. (proeminent); burica, vb. (a bomba, a curba); buricătură, s. f. (proeminență). Vezi definitia »

DEMÓTIC, -Ă adj. Scriere demotică = denumire dată scrierii egiptene cursive populare. [< fr. démotique, cf. gr. demotikos – popular]. Vezi definitia »

DIFTÉRIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de difterie. (< fr. diphtérique) Vezi definitia »

HIMÉRIC, -Ă adj. 1. lipsit de orice temei bazat pe himere; închipuit, irealizabil. 2. (și adv.) fantastic. (< fr. chimérique) Vezi definitia »

PIÉRSIC, piersici, s. m. Pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori trandafirii sau albe și cu fructe mari, sferice (Persica vulgaris). ◊ Expr. (Pop. și fam.) A o lua (sau a o aduce, a umbla, a se da) pe după piersic = a spune (ceva) pe ocolite; a căuta un subterfugiu, a se eschiva. – Lat. persicus. Vezi definitia »